Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, mărturia Tatianei Bucci în Parlamentul European
27 ian. 2025

De Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, în Parlamentul European a răsunat vocea Tatianei Bucci, supraviețuitoare a lagărului Auschwitz-Birkenau. La 88 de ani, a vorbit azi din perspectiva unei doamne care a trăit deportarea, dezumanizarea și pierderea celor dragi încă din copilărie. Am ascultat o poveste înfiorătoare: noaptea arestării din 1944 în urma unui denunț, drumul spre Birkenau în vagoane pentru vite, selecțiile, separarea de familie și amintirea celor care nu s-au mai întors niciodată - printre care bunica sa, trimisă la camera de gazare chiar în ziua sosirii, și vărul său. Ne-a spus cum arăta viața copiilor într-un loc în care copilăria... nu mai exista, un loc în care jocurile erau înlocuite de frig, foame și de prezența constantă a morții. Doamna Bucci a supraviețuit calvarului datorită „norocului” că Mengele, medicul morții nazist, le-a crezut gemene pe ea și pe sora ei. Astfel, nu le-a trimis la camera de gazare, considerându-le „utile” pentru groaznicele lui experimente. Mărturia ei emoționantă ne-a purtat printr-o succesiune de fapte care nu pot și nu trebuie uitate şi care ne obligă să privim istoria prezentă cu responsabilitate și păsare. Iar dreptul copiilor de astăzi de a-și putea trăi viața a fost cerut cu forța decentă a memoriei trăite de o doamnă de 88 de ani cu o poveste de viață ca o carte cu pilde ale istoriei. Pericolul uitării este că transformă suferința în istorie îndepărtată și ne face vulnerabili în fața repetării ei. Viitorul stă în puterea noastră.
De Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, în Parlamentul European a răsunat vocea Tatianei Bucci, supraviețuitoare a lagărului Auschwitz-Birkenau.
La 88 de ani, a vorbit azi din perspectiva unei doamne care a trăit deportarea, dezumanizarea și pierderea celor dragi încă din copilărie. Am ascultat o poveste înfiorătoare: noaptea arestării din 1944 în urma unui denunț, drumul spre Birkenau în vagoane pentru vite, selecțiile, separarea de familie și amintirea celor care nu s-au mai întors niciodată - printre care bunica sa, trimisă la camera de gazare chiar în ziua sosirii, și vărul său. Ne-a spus cum arăta viața copiilor într-un loc în care copilăria... nu mai exista, un loc în care jocurile erau înlocuite de frig, foame și de prezența constantă a morții. Doamna Bucci a supraviețuit calvarului datorită „norocului” că Mengele, medicul morții nazist, le-a crezut gemene pe ea și pe sora ei. Astfel, nu le-a trimis la camera de gazare, considerându-le „utile” pentru groaznicele lui experimente.
Mărturia ei emoționantă ne-a purtat printr-o succesiune de fapte care nu pot și nu trebuie uitate şi care ne obligă să privim istoria prezentă cu responsabilitate și păsare. Iar dreptul copiilor de astăzi de a-și putea trăi viața a fost cerut cu forța decentă a memoriei trăite de o doamnă de 88 de ani cu o poveste de viață ca o carte cu pilde ale istoriei.
Pericolul uitării este că transformă suferința în istorie îndepărtată și ne face vulnerabili în fața repetării ei. Viitorul stă în puterea noastră.